REGELE SOARE,

Pe sunetul sfios al frunzelor ruginii,Paseste temator mandrul soare.Razele zglobii ca niste copii,SE joaca cu alea padurii zavoare.Ca un rege pe tron,Sta el sus maiestos.Si ridica deasupra lui al lumii patron,Si privind asa el in jos.Trimite peste asta lume,A sa armata si lumea o incalzeste.Se invarte de cand rasare si pana apune.Deodata se incrunta si in jos priveste,Lumea de cald nu mai putea.El nici cum nu le vorbeste,Caldura iar catre ei trimitea.Dar cand puterile ii slabesc,Sora sa luna ii ocupa locu.Degeaba in zori puterile i-se inzdravenesc,Oamenii isi stinsera de pe ei focul.Si uite asa Regele Soara,Domnia Peste lume el isi face.Seara putere nu mare are dar cand rasare,Atunci aripile de fulturi isi desface.Acele lui lumea frige,Perpeliti pe la racoare.El,ea se ascunge,Dar degeaba doar el e REGELE SOARE,Stapan peste ale lumi mari,lacuri si peste fiecare.