vineri, 27 noiembrie 2009
Cand ma gandesc ca...
Pe cararea maronie din padure,Copil fiind mergeam spre izvoare.Ma asezam pe patul frunzelor,Si adormeam cu cantecul pasarilor.Pe marginea lacului auzeam susurul apei,Ma trezea o frunza cu mangaierea ei.Pasarile cantau cantecul lor de privigetori,Trezindu-ma cu frumusetea cantecului si cu frunzele alaturi.Alergam pe pat de flori in codrul verde,Caci codrul e singurul care ma vede.Langa un nuc batran ma intindeam,Parca intr-o lume de vis eram.Pe langa nucii batrani alergam cu pasarile,Ca doar ele imi stiau dorurile.CE dor imi e de acele vremuri,Cand alergam cu pasari si fluturi.Toata ziua vars lacrimi de gheata,Oh,Doamne ce mai viata.Codrule ce esti verde tot mereu, Mai ai grija de sufletul meu.Sufletul plange cu lacrimi de foc si nu mai poate,Ar mai vrea sa doarme-n codru o noapte.Caut si nu gasesc ce sper,CAut codrul des si izvorul cu fire de fier.Plapand calcam pe al florilor covor,Obosit ma culcam langa izvor.Cu codrul verde frate m-am facut,Din frunzisul lui pat mi-am asternut.In varful m-a suiam sa vad tot codrul verde,Pasarila imi cantau si imi spuneau ca nimeni nu ma vede.Doar codrul cu izvorul si iarba verde,El ma asculta si nu ma paraseste cand mie greu ma vede.Toata ziua si noaptea ma gandesc si imi pare rau,Ca si eu si codrul ne vestejim mereu.Dar codrul e tanar aproape mereu,Pe cand eu nu voi mai fi asa cum as vreau eu.Codrule ,codrutule imi e tare dor de tine,Cu frunza cat ai vazut si cu coroane cat cerul,tu ai avut grija de mine.De ploi si vantul rege ca frigul iernii furioase,Tu m-ai ascuns in ale copacilor scoarte groase..Cand ma gandesc,ma gandesc,ma gandesc ca ………………
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu