Fire albe de nufar albastru

Pe raza bravului soare,Coboara lin cu pasi din fire.Fire albe de nufar albastru,Plutitoare pe cerul sihastru.Copacul isi apleaca coreoana in jos,iti intinde covor de frunze intr-un decor maiestuos.Fata-ti lucitoare cu chip de zana,Soarele se opreste din maratonul etern,Ca sa-ti ofere in dar a lui mana.Lumea vrea sa ti=o intinda,A ta frumusete nimeni sa nu o atinga.Cu o atingere blanda luna te mangaie,Fricoasa si sfioasa ca tine ar vrea sa fie.Un inger vine langa tine si-ti spune: ,,Oare chiar si luna si soarele sa inchina in fata ta?Oare chiar lumea e a ta,Oare chiar esti fata pe care el o viata in vis is=a aratat."?Nici un luceafar nu mai coboara,DE a ta frumusete si iadul se luminara.Viata luminea nesfarsita mi-ai facut,In a cerului voce eu sunt tacut.Ca o tanara razboinica ai aparut,Atunci iti paream un necunoscut.Cu parul ca aurul moale,In a ta privire picioarele imi sunt goale.Scara razei de soare ti=e ti-o dau,Luna,soarele si frunzele pat iti faceau.Ca un vis de vara ,Te-ai topit la fel ca o lumanare din ceara.