Era-i doar o iluzie sau nu.

Pe marginea apei valurile se izbesc,Ca doua sabii in lupta.Se despica-n doua si doi ochi negrii se ivesc,Doi ochi negrii ce nu vazuse lumea toata.Valurile marii carere ii faceau,Aruncand in fata ei stropi de crin.Rataciti printre nori ingeri in flori de crin se transformau.Facandu-i drum de flori la ea sa pota sa vina.Vantu-i poarta parul prin imparatia cerului,Lasandu-i la picioare patul frunzelor de catifea.Lasandu-i baiatului o scara la bicioarele lui,O scara din alama spre tine el,acum venea.Cerul se cutremura in fata ta,iti arunca flori de smarald in fata ta.Deodata valurile marii se astupa,Cerul se intuneca si ea dispare.Baiatul lacrimi intunecate varsa cu indurerare.Inima-i singura si nauca.Lacrimi varsa in marea tulbure,Stringadu-si pumnul cu derere .Capul isi pune pe scandura rece si suspina de durere.Cu inima sagetata el adoarme ,adoarme,adoarme.....Era-i doar o iluzie sau nu,Asta nu eu decid ci tu.

Visul de o viata

Teiul vechi se deschide ,Din el tu ai aparut.Cu fata-ti fierbinte,Inima ca un greiere s-a facut.IN calea ta frunza-ti asterne,Covor de iubiri din caverne.Caverne de mult uitate si parasite,Dar tu ,luceafar plapand de tine au fost gasite.Si luna-ti apleaca palma-i mare,Pentru tine se inchina.Zarind a ta frumusete,Ea se intreaba: ,Oare,Tu esti finta cea divina,Ce si iadu vrea sa-l resfete.Tematoare si valurile marii si lovesc de pietre,Vroind sa-ti fac colier din ale lor lacrimi de ceara.Pana si pamantul iti rastoarna ala oamenilor care.Daruinduti toate roadele de-o vara.Frunzele rochie ruginie-ti croiesc,Visul de o viata ca prin vis a disparut.Valurile marii se lovesc,Teiul batran s-a desfacut.Prin ceata noptii albastre.Pe tine ,eu nu te mai zaresc.Fruntea-mi plna de sudoare,Sudoarea iubiri ca nu te mai gasesc.Ai disparut sau nici nu ai fost,O intrebare naiva.Oare luna ,soarele,frunzele au fost cu rost,O tu fiinta divina,A lumii destin ai plamadit.Iar sufletul meu e din ce ,in ce,in ce,in ce,mai lovit, lovit.................

Clip Youtube!!!AScultati melodia e superba!

http://www.youtube.com/watch?v=savdVOykoK8

Prietenia!!

Oare prietenia e cea ce pare, E cel mai bun lucru din lume??? NU ea apare si dispare Ca raza de soare ce ziua apare si noaptea dispare. Prietenul ce l-ai crezut apropiat, Pe la spate te-a dat, Te-a dat pe cativa lei, Doamne,CUM sa mai crezi in ei???!! Cum sa mai crezi in prieteni tai, NU sti care sunt buni sau rai. TU,cel care stai langa mine .Si te pretinzi prieten cu mine. Mai lasa sa mor de foame si de sete, Mai izgonii la perete??Tu cel care citesti acum, Gadeste-te cu cine pornesti la drum. Poti porni cu dusman sau cu un prieten bun. Prietenia nu e cea ce crezi sau ce vezi, Fie atent cu cine esti ca in viata sa nu pierzi Si sa fi vandut pe cativa lei, Si pe urma sa regreti .

Pe firul auriu ...

Pe firul auriu al vietii ,plang ca un copil.Trezindu-ma in miresmele diminetii,facand un efort facil.Pleoapa grea imi e ,de zapada plina,,Tragand a vietii cortina.Parul de vant imi e luat,Alb-mi devine de vant purtat.Spranceana ,carare alba-mi-a ajuns,Visul tineretii si mirosul de cozonac al mamei,m-a patruns..Plapand ca un iepure pe camp,Astept sa fiu taiat si inghitit,de pamant.Cu obrazul ca pamantul dupa arat,Astept sa vina iar,al vietii vis de neuitat.Plecaciuni fac ca la o regina a nufarului albastru,Langa lacul de agonie ,astept un semn maiastru.Fata-mi pare ca o pasare ranita,Din cand in cand de a vietii palos lovita.Palose si buzdugane lovesc fata-mi de lut,Lasand in urma doar un vis de viata,nesatisfacut.Visul de pasare batrana ,De viata de nesfarsita,sa vina.Stau ca un strain si ma uit la jocul de stele,Gandindu-ma la bratele vietii ce-mi strang zilele mele.Unde pleci viata,ca vantul tu treci,Eu imbatranesc ,tu vi si pleci.

Imi pare rau!!!

Imi pare rau ca ne-am despartit,Soarta asta in drumuri diferite ne-am impartit.O dragoste curata azi s-a destramat,Iar visul de o viata azi s-a spulberat.Visul de a iubi pana-n veci,Azi nu se mai poate deoarece tu pleci.Ne-am despartit si-mi pare rau,Ca eu nu am fost sa fiu al tau si tu al meu.Un suflet azi s=a rupt in doua,O parte e la mine alta la tine ,La niciunu nu ne e bine.Oare de ce in viata asta s-a intamplat,Sa se destrame o dragoste cu adevarat..De ce a trebuit sa ne despartim,Cand de atatia ne stim si ne iubim.O viata stat impreuna,am fost mana langa mana.Dar de acum fiecare e pe drumul sau,Fie ca o sa=ne fie bine sau rau.Regret clipa despartiri noastre,Aceste clipe o sa ne coste.Astept sa ne regasim in curand,Ca sa nu mai am nici un gand.In fiecare zi ma gandesc la tine,Si asta nu-mi face bine.

Cand ma gandesc ca...

Pe cararea maronie din padure,Copil fiind mergeam spre izvoare.Ma asezam pe patul frunzelor,Si adormeam cu cantecul pasarilor.Pe marginea lacului auzeam susurul apei,Ma trezea o frunza cu mangaierea ei.Pasarile cantau cantecul lor de privigetori,Trezindu-ma cu frumusetea cantecului si cu frunzele alaturi.Alergam pe pat de flori in codrul verde,Caci codrul e singurul care ma vede.Langa un nuc batran ma intindeam,Parca intr-o lume de vis eram.Pe langa nucii batrani alergam cu pasarile,Ca doar ele imi stiau dorurile.CE dor imi e de acele vremuri,Cand alergam cu pasari si fluturi.Toata ziua vars lacrimi de gheata,Oh,Doamne ce mai viata.Codrule ce esti verde tot mereu, Mai ai grija de sufletul meu.Sufletul plange cu lacrimi de foc si nu mai poate,Ar mai vrea sa doarme-n codru o noapte.Caut si nu gasesc ce sper,CAut codrul des si izvorul cu fire de fier.Plapand calcam pe al florilor covor,Obosit ma culcam langa izvor.Cu codrul verde frate m-am facut,Din frunzisul lui pat mi-am asternut.In varful m-a suiam sa vad tot codrul verde,Pasarila imi cantau si imi spuneau ca nimeni nu ma vede.Doar codrul cu izvorul si iarba verde,El ma asculta si nu ma paraseste cand mie greu ma vede.Toata ziua si noaptea ma gandesc si imi pare rau,Ca si eu si codrul ne vestejim mereu.Dar codrul e tanar aproape mereu,Pe cand eu nu voi mai fi asa cum as vreau eu.Codrule ,codrutule imi e tare dor de tine,Cu frunza cat ai vazut si cu coroane cat cerul,tu ai avut grija de mine.De ploi si vantul rege ca frigul iernii furioase,Tu m-ai ascuns in ale copacilor scoarte groase..Cand ma gandesc,ma gandesc,ma gandesc ca ………………

Sub cuibul iubirii eterne

O greutate de aur apasa greu pe al meu umar,Sa desfac a iubiri boala.Pentru a ta aripa a iubirii,sufar.Ratacit prin al iubirii descantec,inima-mi sta sa moara.Acoperit de nisipul vrajit al iubirii albastra,Pe gat imi curg doar picaturi de iubire maiastra.Nu,nu pot sa pasesc pe un covor de smaralde de iubire,Nu,nu pot sa vars pe obrazu-mi rosu ,fara tine.Sub cuibul iubirii eterne ,te astept,Cu o floare albastra si cu o rana in piept.Mana-ti intind ,sa nu ma lasi sa cad,Atras de mirajul vulturului rosu,era sa cad.In al iubirii vartej ma aflu,incerc sa scap.Nu,eu nu pot aripile vulturului rosu ,m-au despicat..Intr-un sfarsit cristalul iubirii eterne,Ma duce in ale iubirii caverne.

REGELE SOARE,

Pe sunetul sfios al frunzelor ruginii,Paseste temator mandrul soare.Razele zglobii ca niste copii,SE joaca cu alea padurii zavoare.Ca un rege pe tron,Sta el sus maiestos.Si ridica deasupra lui al lumii patron,Si privind asa el in jos.Trimite peste asta lume,A sa armata si lumea o incalzeste.Se invarte de cand rasare si pana apune.Deodata se incrunta si in jos priveste,Lumea de cald nu mai putea.El nici cum nu le vorbeste,Caldura iar catre ei trimitea.Dar cand puterile ii slabesc,Sora sa luna ii ocupa locu.Degeaba in zori puterile i-se inzdravenesc,Oamenii isi stinsera de pe ei focul.Si uite asa Regele Soara,Domnia Peste lume el isi face.Seara putere nu mare are dar cand rasare,Atunci aripile de fulturi isi desface.Acele lui lumea frige,Perpeliti pe la racoare.El,ea se ascunge,Dar degeaba doar el e REGELE SOARE,Stapan peste ale lumi mari,lacuri si peste fiecare.

Fire albe de nufar albastru

Pe raza bravului soare,Coboara lin cu pasi din fire.Fire albe de nufar albastru,Plutitoare pe cerul sihastru.Copacul isi apleaca coreoana in jos,iti intinde covor de frunze intr-un decor maiestuos.Fata-ti lucitoare cu chip de zana,Soarele se opreste din maratonul etern,Ca sa-ti ofere in dar a lui mana.Lumea vrea sa ti=o intinda,A ta frumusete nimeni sa nu o atinga.Cu o atingere blanda luna te mangaie,Fricoasa si sfioasa ca tine ar vrea sa fie.Un inger vine langa tine si-ti spune: ,,Oare chiar si luna si soarele sa inchina in fata ta?Oare chiar lumea e a ta,Oare chiar esti fata pe care el o viata in vis is=a aratat."?Nici un luceafar nu mai coboara,DE a ta frumusete si iadul se luminara.Viata luminea nesfarsita mi-ai facut,In a cerului voce eu sunt tacut.Ca o tanara razboinica ai aparut,Atunci iti paream un necunoscut.Cu parul ca aurul moale,In a ta privire picioarele imi sunt goale.Scara razei de soare ti=e ti-o dau,Luna,soarele si frunzele pat iti faceau.Ca un vis de vara ,Te-ai topit la fel ca o lumanare din ceara.