Anotimpul fericirii

Pe ulti cu soare,Cobor lin stele de nea.Peste casele inghetate se astern cu rabdare,Pe nas casele fum scot.Pe fata mi se astern unu cate unu,fulg de nea.Ca strajerii curtii regale stau pomii,Inghetati dar tot puternici si falosi.Inghetata e apa din fata morii, Desi ger cocosul canta trezind ostasii.Campul o data verde,Acum de nea e adormit.Din departare nici casa mamei nu se vede,Calc prin zapada ,plin de frig si ostenit.Furtuna de fulgi de ea acopera orizontul intins,Prin furtuna nimik nu se mai vede. Descult pe afara iarna ma prins,Nu se mai vede nici iarba verde.In case caldura domneste,Langa sobe oamenii stau.Pe geam steluta alba se lipeste,Prispa casei troieni de zapada primeste. Pe ulti copii se bulgaresc,Fericiti ca a venit iarna.Cu gloantele iernii se lovesc,In casa tata si mama ii asteapta.Cu ceva cald si dulce,Cu soba fierbinte.Cu vorbe dulci pe fiecare sa-l alinte.Iarna….. batrana doamna,Eterna si frumoasa regina.Anotimpul fericirii din copilaria mea,Tin si acum minte cum furam placinte si mama nu stia.Iarna,Oh iarna