Alergam in patimi

Pe brate de aur ma culcai,Pe pat de cristal ma asezai.Adormeam cu mireasma primaverii din parul tau,In timp ce tu impleteai soarele din visul meu.Ca o creasa a noptii in lume ma plimbai,Cu barci de aur si trasuri cu cai.In ceata noptii tu lumina faceai,Iar noapte ziua o faceai.Mi-ai croit carari de iubire, Soarele si luna le-am adus langa tine.Nascuta esti din luna mama si soare tata,Mie-mi este nansa lumea toata.Binecuvantata esti de apele iordanului,Neaparat sunt eu de focul iadului.Pe carari de aur poleite,Alergam in patimi dovedite.Spre vazduhul infinit eu alerg,dar nu te prind.Incet,incet tu dispari si nu te mai zaresc,Sa ma propii de ceata si umbra,sa indrasnesc?Pe obraz lacrima-mi de piatra curge ,Nu mai pot in lumea nu am loc,Zaresc in departare un chip ce se scurge,E doar o statuie zidita din foc,Ce cu apa incet se stinge.Ai plecat si nimic nu ai zis,Mai lasat ca un mic copil,inecat in plans.Erai prea frumoasa ca sa fi fost reala,O iluzie sau o naluca de o seara.Nici eu nu stiu ce a fost langa mine,O simpla umbra sau doar un vis cu tine